Generația Иванович-lor.

Tatăl meu s-a născut Иван și a murit Иван. Feciorul meu e cetățean român. Eu sunt Иванович. Sau poate Ion-ovici?

La #poianabloggelor ieri am discutat cu doamna Nicoleta Eucarie. Doamna care cică are dreptul de a semna certificatele care te face să te simți cetățean român, cu acte în regulă. Eu de prin anii 90 mă simt român și vrând nevrând autoritățile Repulicii Moldova m-au făcut Vitalie Ion. Însă cu acte în regulă am devenit doar prin 2011. A fost cea mai umilitoare procedură birocratică din viața mea. Însă nu e aceasta importat, e important e că eu pe tatăl meu l-am făcut Ion, pe bunelu meu l-am făcut Petru. Doar pentru ca să fiu cetățean român. Toți bloggerii de aici, cred că și mai toți moldovenii care au încercat să obțină cetățenie au fost -ич sau -вна. Însă autoritățile române se fac că plouă. Le este în cot de problemele noastre care le-am avut aici și se ascund după deget lege. Cer de la noi să confirmăm până în generația a treia că suntem români. Cât timp doamna va fi reticentă și se va uita de sus la noi ca la niște copii “deștepți”, și cu o voce arogantă ne va spune că fac tot ce le este în putere și că uite doame nușcâte mii pe an au obținut cetățenie noi vom române generația Иванович-lor, o generație care a trăit în două lumi cu două alfabete cu două nume de familii, cu numele rudele scrise în cele mai haioase moduri. În cazul meu e ușor pentru că morții nu se mai împotrivesc, ce facem dn Nicoleta cu părinții noștri care nu doresc să-și schimbe -ич-ul?

PS: Sora mea a prezentat documentele ca și Ion ca mai apoi să fie invitată la depunerea jurământului ca Viorica Ivan și neffind admisă pentru că în bulletin era Ion. Un exemplu în care autoritățile române au greșit.