O zi de dedicată marketingului și dezvoltarării produsului.

1. Gleb Arshinov, un ucrainean stabilit aici după studenție. Este CEO la Acunote. Ne-a povestit cum el a trecut prin YCombinator. Chiar a și scris despre YCombinator la el pe blog. Deși sunt un fidel cititor a hacker news, am auzit unele trucuri noi pe care le utilizează YCombinator pentru a selecta candidații.

2. Angelika Blendstrup, e aceeași tanti despre care v-am povestit în prima zi. Astăzi, însă, ne-a învățat cum să facem clare pozițiile noastre, gândurile și cum să le prezentăm altor oameni.



Ex: În trei fraze cum să-ți prezinți produsul ca să fie ținut minte de oameni. 2-3-2. Eu am venit pentru Joketastic cu un 2-2-2, care presupun că e mai bun. Laugh Loud. Laugh Hard. Live Long.



Au mai fost un șir de întrebări la care trebuia fiecare să dea răspunsul. Toți au râs pe seama mea când le-am spus că “Doresc să trăiesc veșnic”. Au înțeles ce am avut în vedere, doar după ce le-am dat o explicație ca la TED.

3. Dennis Tsu. Omul de la SRI (Stanford Research Institute). Ne-a prezentat cu ce se ocupă acest institut și cum face bani cu tonele. În jur de $570 mln venit anual. Însă, sunt non profit. Adică toți banii îi dau în salarii și bonusuri. Business-ul e simplu. Iai niște oameni deștepți, le dai pace să facă ce doresc, patentezi și apoi vinzi aceste patente. Venitul îl împart: 1/3 la echipă, 1/3 la departament, 1/3 la SRI.

În cazul când cercetările necesită mai mulți bani decât de obicei, ei fac spinoff, adică echipa de cercetători fac un startup și iau investiții. Anume așa a fost creat SIRI, pe care voi îl știți din iPhone. Și care apoi a fost cumpărat de Apple.

Hint pentru băieții noști de treabă de la guvern. 
Ei mai oferă și servicii de replicare a culturii SRI în alte țări, cum ar fi Chile, Arabia Saudită, Malaezia.

Până mai dăunăzi credeam că mouse-ul a fost inventat la Xerox, iar apoi copiat de Apple și răspândit. Am rămas surprins să aflu că anume la SRI a fost inventat mouse-ul. Foto o vedeți mai sus.

A fost ziua dedicată antreprenorilor. În fața noastră au stat unii din cei mai respectați întreprinzători din Silicon Valley. Jos pălăria.

1. Rajat Paharia, fondatorul companiei Bunchball. Este considerat unul dintre părinții gamification. A povestit cum el a început cu jocuri și treptat și-a dat seama cum să implementeze gamification în business. Ne-a spus cum de la început nimeni nu-l lua în seamă, ca apoi cele mai mari companii să utilizeze gamification zi de zi.
Pe înțelesul tututor, gamification e un fel de răsplată virtuală pentru unele lucruri care tu le faci. Oamenii nu întotdeauna sunt motivați de bani, eu aș spune că doar în rare cazuri oamenii sunt motivați de bani pentru a face ceva. În schimb dacă implementezi un sistem care îi arată statutul în comparație cu semenii lui, în Top X, o mulțime de ordine…, el va lucra mai mult, va acționa mai din greu, va învăța mai bine. Și cum totul la americani se bazează pe vânzări…
Ne-a dat o mulțime de exemple de gamification și date reale cu cât au mărit vânzările pentru aceste companii. Spre exemplu: Adobe Photoshop LevelUp. Toată lumea știe cât de multe meniuri are Photoshop-ul. Noii utilizatori sunt complet pierduți când îl deschid. Păi, LevelUp e un sistem de gamification înăuntrul Photoshop-ului care îți arată pas cu pas cum să faci unele chestii foarte fine și totodată te motivează să faci mai mult dându-ți medalii. Astfel au mărit de câteva ori conversia de la trial. La ei pe site este o listă impunătoare de companii care se folosesc de soluțiile lor. De la Disney la Playboy. 
PS (po secretu): În privesc.eu deasemenea este implementat gamification care încă își așteaptă rândul să fie pornit la maximum. Va fi foarte haios.

2. Kamran Elahian. Am, of…t de acest OM. E din Iran și a venit aici singur prin anii 70. Și-a fracturat oasele de 12 ori. A lucrat la HP. Cum nu era astâmpărat, și-a convis șeful să-i plătească cursurile la Stanford să învețe să proiecteze chip-uri. Erau câțiva în lume atunci care o puteau face. După ce termina cursurile, în final trebuia să facă un chip. El a aplicat toate cunoștințele însă chip-ul nu lucra. OMG. Cum să se ducă la șef cu fail-ul acesta. Însă, ca orice întreprinzător, el putea transforma un fail în oprtunitate (o calitate unică a întreprinzătorilor). S-a dus la șef și i-a spus că chip-ul nu merge însă are o idee de a face un soft care să facă simularea proiectării chip-urilor ca nimeni mai mult să nu dea în bară cu proiectarea lor. HP a refuzat un astfel de proiect, el a luat câțiva ingineri, a gajat casa și a construit CAE Systems. Pe care, puțin mai târziu, HP i-a propus să-l cumpere cu $50 mln, iar el a vândut la concurenții HP, Tektronix, cu $75 mln. Not bad pentru un pațan de 25 de ani.

Stați să vedeți mai departe.
A doua companie, Cirrus Logic. Dădea-i companiei schemele chip-ului și ei ți le fabricau și vindeau. Un fel de Foxcon care face iPhone-ul. S-a dus la IPO cu $150 mln.


A treia companie, Momenta. Cei care zic că tipa iPad a fost inventat de Steve Jobs, apoi să știți că Kamran a construit o tabletă fără nici un buton în 89. Toți erau fericiți, iar când a ajuns tableta în magazin a fost un fail major. Vânzătorii nu o puteau vinde, nici nu știau cum să o pornească.

Apoi el a fost dat afară din CEO. A cutreierat lumea. S-a întors și a mai creat încă 7 companii. Neomagic crea chipuri multimedia care se folosesc și azi la notebook-uri Vaio, Thinkpad… Centilium Comunication care a inventat ADSL… și o groază de alte tehnologii. Acum el e chairman și Co-Founder la Global Catalyst Partners care face o mulțime de lucruri bune. Spre exemplu, au instalat clase de calculatoare prin toată lumea.

O frază auzită de la el și cred că e scopul vieții lui pe care o voi folosi în prezentările mele de la Joketastic. “Happiness is how many smileys you have brought.” – Kamran Elahian.

3. Trevor Cornwell. Un antreprenor de talie mai mică însă tot care a făcut un disrupt în aviație. A început cu o companie prin Europa care nu am înțeles ce face, unicul lucru haios era că ei au dezvoltat un algoritm care să transmită prin telefon din Budapesta în Londra o emisiune audio într-un timp mai scurt. Un fel de compresie audio prin telefoanele normale. Pe atunci, nici pomină de Internet.
A doua companie, un fel de AirB&B de azi pentru avioanele personale, Skyjet. Adică dacă doreai o călătorie cu un avion personal, intrai la el pe site și găseai unul liber în cel mai apropiat aeroport, apoi îl închiriai pe câteva ore. A fost vândută la Bombardier în 2000.
 Acum e fondatorul companiei appbackr. Appbackr e un fel de crowdsource pentru mobile developeri.

4. David Weekly, un nerd local, fondator la Hacker Dojo, ne-a lămurit trick-urile de aici cu stock și options, cum să faci să nu rămâi prostul de la urmă. He-he, e mult de povestit aici, poate un alt articol aparte. E un pațan foarte deștept, social și cu multă energie. Când i-am arătat business cardul meu, a fost primul care a dat o întrebare normală despre el. De ce nu este DOCTYPE. că astfel nu-l poate citi. Un trick care eu îl folosesc cu cardul meu, judecând după reacția omului la card îmi dau seama cât de școlit tehnic este el și respectiv vorbesc la nivelul lui. Păi, David, până ce e la nivelul tehnic cel mai înalt dintre cei care a văzut cardul meu.

Toată ziua am fost hostați de EMC, într-o altă clădire, unde erau o mulțime de snack-uri. În altă clădire pentru că în cea de ieri a venit boardul de la EMC. O companie cu $20 mlrd venit anual. Pentru comparație GDP Moldovei e $12 mlrd.

Mâine va fi o zi de marketing. Pe curând.

Nu am mai scris de ceva timp pe blog, pentru că coding-ul e plictisitor pentru non coderi. Acum însă am o călătorie de afaceri în Statele Unite de la care iau foarte multă experiență și ar fi păcat să nu o împărtășesc cu voi.

Deci, ce este Deep Dive? E o organizație din Rusia care aduce rușii aici, în Silicon Valley, pentru a le face cunoștință cum lucrează afacerile în domeniul IT. Ei găsesc oameni influenți de pe aici care pot să îndrume noii întreprinzători și timp de 2 săptămâni ne bombardează cu astfel de oameni. Despre aceasta voi scrie, despre fiecare în parte.

Prima zi. O zi de introducere în Silicon Valley.

1. Nicolai Mitushin, Investment Director la ABRT și unul dintre organizatorii acestui program ne-a povestit cum să luăm maximum din această oportunitate, logistica și alte chestii de bucătărie.

2. Gigi Wang, o tanti din Taiwan care trăiește aici de vreo 20 de ani și care călătorește mai tot timpul prin diferite țări, ne-a povestit despre diferențele culturale de aici și alte părți. Credeți-mă că sunt multe și foarte mari diferențe. Spre exemplu: dacă noi la un pahar de vorbă putem spune unui anonim totul ce avem pe suflet însă niciodată nu-l vom primi în casă, la americani e invers, pot primi un necunoscut în casă, să-i dea voie în frigider, însă niciodată nu-ți va spune ce are pe suflet. Poate din această cauză aici airb&b e foarte popular . Gigi e membru în Board la MIT/Stanford Venture Lab, care se ocupă cu comercializarea ideilor din aceste 2 universități. A mai lămurit și diferența dintre MIT și Stanford. Celor de la MIT le place să ia banii înainte sub formă de consultanță pentru tehnologiile inventate de ei, cei de la Stanford — Royalty din patente.

3. Angelika Blendstrup, încă o tanti foarte deocheată. Scopul ei în Silicon Valley să ajute noii antreprenori veniți de prin alte părți să se antreneze să facă pitch-uri. Are un câine acasă și mătincă toți câinii din SV de la VC îi știu câinele ei. . Candidatul ideal pentru ea sunt eu, un antreprenor nou venit care nu știe prea bine engleza nu știe exact cum și cu ce cuvinte trebuie de formulat un pitch și puțin timid. După câteva ore de discuții și corectări cu ea vezi rezultatul, e mult mai bun. E nemțoaică și a trăit în mai multe țări, cunoaște vreo 5 limbi, rusa și româna — nu.

Toată ziua am stat și am luat masa la EMC, o corporație foarte mare. Arată ca un aspirator după ce privești câte companii au cumpărat ei în ultimii ani.

Pe mâine, când vom avea un speaker super tare.

Tatăl meu s-a născut Иван și a murit Иван. Feciorul meu e cetățean român. Eu sunt Иванович. Sau poate Ion-ovici?

La #poianabloggelor ieri am discutat cu doamna Nicoleta Eucarie. Doamna care cică are dreptul de a semna certificatele care te face să te simți cetățean român, cu acte în regulă. Eu de prin anii 90 mă simt român și vrând nevrând autoritățile Repulicii Moldova m-au făcut Vitalie Ion. Însă cu acte în regulă am devenit doar prin 2011. A fost cea mai umilitoare procedură birocratică din viața mea. Însă nu e aceasta importat, e important e că eu pe tatăl meu l-am făcut Ion, pe bunelu meu l-am făcut Petru. Doar pentru ca să fiu cetățean român. Toți bloggerii de aici, cred că și mai toți moldovenii care au încercat să obțină cetățenie au fost -ич sau -вна. Însă autoritățile române se fac că plouă. Le este în cot de problemele noastre care le-am avut aici și se ascund după deget lege. Cer de la noi să confirmăm până în generația a treia că suntem români. Cât timp doamna va fi reticentă și se va uita de sus la noi ca la niște copii “deștepți”, și cu o voce arogantă ne va spune că fac tot ce le este în putere și că uite doame nușcâte mii pe an au obținut cetățenie noi vom române generația Иванович-lor, o generație care a trăit în două lumi cu două alfabete cu două nume de familii, cu numele rudele scrise în cele mai haioase moduri. În cazul meu e ușor pentru că morții nu se mai împotrivesc, ce facem dn Nicoleta cu părinții noștri care nu doresc să-și schimbe -ич-ul?

PS: Sora mea a prezentat documentele ca și Ion ca mai apoi să fie invitată la depunerea jurământului ca Viorica Ivan și neffind admisă pentru că în bulletin era Ion. Un exemplu în care autoritățile române au greșit.

‎Privesc.Eu caută unul sau mai mulți avocați care au cunoștințe și în domeniul IT pentru a ne apăra în instanță contra O.Brega.

În cazul în care acestă judecată va fi pierdută, se va crea un precedent iar toată massmedia/blogurile online vor avea mult de suferit, dealtfel deja Brega testează această practică și pe alte platforme online.

Dacă sunteți împotriva cenzurii pe Internet vă rugăm să faceți Share.

Pentru avocați atașezi documentele care le avem pe acest caz.

http://dl.dropbox.com/u/521051/Privesc.Eu%20vs%20O.Brega.zip

Ne puteți contacta la info[at]privesc.eu

Era în seara de Halloween. La discoteca noastră totul era pregătit pentru ca distracția să fie pe cinste. Lumini, mâncăruri și muzică bună.
Condiția ca toți să vină costumați a fost respectată de toți invitații. Deoarece la discotecă era intrare gratuită, au venit o mulțime de oameni.

Unii mai haioși ca alții. Îmbrăcați în Napolen sau Zombi turbați, unii mai goi alții cu tot felul de haine istorice. Era și Moartea, și dl Judecător. Mai pe scurt ca la oameni.

Dintr-o dată s-a iscat o ceartă. Unul dintre mascați l-a numit ”Pupsic” pe un Napolen, care, de altfel, era adorabil. Ăsta din urmă striga cât se poate de tare. Că doar era căpitan de oști.

Într-un sfârșit, Napoleon enervat a ieșit și a plecat suparat în drumul lui. Discoteca de Halloween a continuat mai departe. Nimeni nu știa ce l-a ofensat pe Napoleon așa de tare, dar, mă rog, nimeni nici nu știa cine e el într-adevăr. Poate era chiar Napoleon.

A doua zi la proprietarul discotecii, vine un om. Așa, un om cumsecade. Întreabă de proprietar ce și cum, îi spune că a fost ofensat aseară, și că el era acel Napoleon. Apoi îl roagă pe proprietar să mai facă o discotecă de Halloween si să-și ceară scuze pentu că pe Napoleon l-a ofensat un Zombi mascat. Si ulterior, după discotecă să-i mai și plătească daune morale.

Proprietarul nedumerit îl întreabă, de ce nu a venit aseară la el să aplaneze situația și dacă poate cumva să aducă costumul de Napoleon să vadă dacă e el. Poate îl găsește și pe cel care l-a ofensat, că doar știe în ce costum era și întrebăm de croitori.

Pretinsul Napoleon era hotărât și nu a dorit să se identifice și nici să-l caute pe acel Zombi, și îi înmână o cerere de chemare în judecată.

Au trecut câteva luni de zile.

În judecată a câștigat pretinsul Napoleon, fără a arăta costumul lui de Napoleon. Judecătorul l-a crezut pe cuvânt că el ar fi Napoleon. Zombi, chiar dacă s-a găsit cine a fost, nu prezenta nici un interes pentru pretinsul Napoleon.

Așa a rămas proprietarul discotecii fără câteva mii de lei. Pentru o discotecă organizată gratis.

Concluzie:
Tupeu să ai.

PS: Napoleon a încurcat proprietarul discotecii cu un alt proprietar însă, pentru simplitate, am eliminat această istorioară.

Istoria o știți. Aflu azi că O.Brega a câștigat în prima instanță. Evident noi vom da la Curtea de Apel. Sincer să fiu nu m-am întâlnit niciodată cu judecători. Însă presupun că cel care a dat verdictul ori nu a citit deloc ce scria în dosar ori e analfabet în domeniul IT-ului. Ca de altfel mai toți juriștii, cum mi se mai plângea un prieten care avea o judecată în domeniul de IT.

Mai jos prezint niște termeni care au fost scriși într-o limbă de lemn.

Domeniu – Denumire bine definită care ne ajută să găsim adresele unor servere mai ușor. [nume].md, [nume.ro], [nume].com. .md, .ro, .com sunt domenii de cel mai înalt nivel și deobicei sunt preasignate unor țări. Domeniu de nivel 2 oricine-și poate cumpăra, dacă e liber, și îl asigna unui site. Are un proprietar ușor de găsit.

Site – Unul sau mai multe servere care stau în spatele unui domeniu Internet și care așigură o structură bine definită de pagini. Nu are un proprietar bine definit și ușor de găsit.

Pagină – O reprezentare a unei informații în browserului clientului. Pagina poate fi atât statică (odată creată nu se mai modifică) atât și dinamică (se poate schimba la fiecare secundă). Poate conține diferite elemente: Imagini, Video, Iframe (alte pagini de pe alte site-uri) sau chat-uri.

Chat – O coadă de comentarii generate în timp real de către participianții chat-ului. Fiecare comentariu este generat de un Anonim sau de un Moderator.

Moderator – Un anonim cu privilegii limitate mai înalte, de obicei ștergere și banare, care asigură ordinea pe site. De regulă sunt șterse mesajele care nu corespund criteriilor din regulament. Mai des sunt spamuri și flood-urile și cuvinte nelicențioase. Dacă mesajele sunt destul de complexe și au fost inițiate dezbateri dintre 2 și mai mulți anonimi, moderatorul nu are capacitatea de ai modera.

Anonim – O persoană care stă în spatele unui calculator de la care a fost scris comentariul pe chat. Aceste persoane teoretic pot fi authentificate după IP.

IP – O adresă unică asignată de către Internet Provider unui abonat. De pe acelaș IP, în Internet pot avea access de la 1 la infint calculatoare. Cu cât sunt mai multe calculatoare cu atât e mai greu de a idenfica persoana care a comentat.

Concluzie.
Un anonim a câștiga un caz în care cică a fost ofensat (nu înțeleg cum poți ofensa un anonim) pe un site de la o companie care nu-i aparține acel site.

Mie spre exemplu mi-ar fi rușine să dau în judecată băieții care au dorit să aducă transparența la acele conferințe și transmiteau gratis, invocând că nuștiu cine nu sunt deacord cu pozițiile lor.

Nu se știe cine mai mult va pierde. 5200 de lei sau ignorarea conferințelor pe viitor organizare de minorități de către Privesc.Eu. Sau societatea care nu-și va mai putea exprima poziția pentru că toate site-urile vor închide comentariile. Deși, o idee ar fi să dai în judecată site-urile care au închis comentariile pentru că nu dau voi la liberă exprimare.

E un precedent. La rând sunt unimedia, jurnal, publika, curaj.tv (culmea)… nu facebook, că la el moldovenii cu curaj se tem să se bage.

PS. Acest caz nu are absolut nimic cu minoritățile sexuale. El poate fi interpretat exact așa și pentru alte cazuri.

Recent au fost publicate datele BOP.
Mi-a atras atenția un număr. 39,8% dintre repondeți frecventează Internetul în fiecare zi!.

Dacă luăm după vârstă și respectiv datele de la statistică. Avem 1.11 mln de moldoveni stau zilnic pe internet.

Pe de altă parte privesc.eu care e rețeaua cea mai mare de distribuție de video din MD și care e utilizată de majoritatea site-urilor de știri, televiziuni, guvern, bloguri șamd. Are doar 70 mii de unici zilnic. Iar săptămânal 180 mii de unici. Hmm ceva nu se leagă.

Ori toți moldovenii stau pe odnoklasniki și facebook ori BOP-ul e aiureală.

Piața de publicitate a avut dintotdeauna sărituri spectaculoase bazate pe metode de prezentare și targetarea publicității. Istoric, am creat tocmai 3 sisteme de publictiate de la zero.
1stbanner – creat prin 99, feox – creat prin 2004 și blogupp – creat prin 2008. Primele două sunt moarte. Blogupp era într-o perioadă de stagnare, însă acum după ce Google Blogspot a băgat Blogupp în Featured Gadget au început să curgă bloggerii. Chiar dacă aceste sisteme create de mine nu au avut un succes grandios, ideile în acest domeniu nu-mi dau pace.

După ce telefoanele mobile (smartphone) au luat-o la deal, utilizatorii consumă tot mai mult timp în applicații decât în web (conform ultimelor statistici). Evident că Google nu s-a gândit mult și a cumpărat AdMob, pentru că e o piață care crește foarte mult. Toate sistemele de publicitate au problema Oului și a Găinii. Adică dacă nu ai Publisheri nu vine nici un Advertiser, dacă nu ai Advertiseri nu vine nici un publisher.

Idea
Spre deosebire de web, aplicațiile au acces la GPS, locațiile clienților. Acesta e cel mai mare avantaj în cazul web vs app. Deci dacă avem locația clientului putem deschide un nou spectru de advertiseri ai businesului mic local care sunt interesați să dea publicitate doar în regiunea în care activează. Spre exemplu un magazin de la Botanica să dea publicitate în apps-uri doar pentru utilizatorii care fizic se află în acel cartier.

Scopul: Publicitate pentru proprietarii de afaceri mici locali.

Metode: Utilizarea aplicațiilor și geolocația.

Tehnologii: Client: Smartphone cu GPS, iPhone Android, Windows Phone 7. Server: Azure, Amazon sau Rackspace.

Comportamentul publisherului (developerului care a făcut o aplicație).

1. Crează un cont în sistem.
2. Adaugă info despre aplicație și primește un ID unic.
3. Copy/Past la un code Java/Objective-C în aplicație care afișează bannere.

Comportamentul advertiserului: (un proprietar al unei afaceri mici).

1. Deschide o aplicație care a cumpărat-o sau care e gratis.
2. Dacă vede sistemul de publicitate dă un click și poate să-și contruiască pe loc bannerul și să facă un preview.
3. Apoi setează filtele: la câți km să se afișeze, în ce limbă, la ce device-uri…
4. Prezintă câți oameni potențiali au utilizat această aplicație conform criteriilor de mai sus.
5. Setează prețul per CPM sau CPC
6. Trimite info despre metoda de plată.

Imediat ce un adveritser a creat un banner, developerul primește o notificate și o aprobă sau o poate respinge. Dacă da, atunci sistemul ia banii din contul publisherului.

Monetizare:
După ce aplicația afișează volumul de impresii cumpărate, sistemul își reține comisionul și transferă la publisher banii rămași.

Probleme:
E critic pentru început să aveți câțiva publisheri foarte mari.

Startup-uri din domeniu:
http://www.admob.com, http://www.adwhirl.com, http://www.mobclix.com, http://www.adwired.net