În clasa întâi țin minte cum prima mea profesoară m-a întrebat ce vreau să fiu când voi crește mare. În spatele meu era o colecție de fotografii cu profesii, eu am ales să fiu constructor. Printr-a patra, aviator, poate chiar cosmonaut. 🙂 Într-a cincea am început să dau târcoale pe la calculatoare. Într-a noua, fiind la o tabără de muncă și odihnă, adică prășeam toată ziua iar seara mergeam la discotecă, am dat peste un anunț despre noul Colegiu Republican de Informatică. În acel moment am hotărât să devin programator.
Nu am întrebat de nimeni cum e să fii “programator”, pentru că nici nu aveam pe cine. Câți bani, cum se plătește? Eram convins că această profesie îmi va plăcea mult și e pentru toată viața!
Rămân mirat când unele din rudele mele ajung să dea BAC-ul și nici nu știu ce le-ar plăcea să devină.
De ce am ales cariera de programator?
Îmi place pentru că această profesie mă ajută să ajut o mulțime de oameni, să-mi scalez lucrul cu ajutorul calculatoarelor millioanelor de oameni. Mă fascinează cum fiind un puști eram mult mai profitabil decât o mulțime de oameni fără cunoștințe în domeniul IT. Urăsc să fac lucruri monotone, nu ezit să automatizez cu ajutorul calculatoarelor.
Pentru că doar fiind programator pot construi orice în minte și transpune în lumea reală cu ajutorul calculatoarelor. Sunt limitat doar de imaginația mea, ei bine, puțin limitat și de hardware, dar aceste limite an de an sunt eliminate.
A fi programator înseamnă a rezolva puzzle-uri zi de zi, iar atunci când le rezolvi, te bucuri ca un copil mic.
E o profesie unde zilnic trebuie să înveți mult mai mult decât în anii de studenție. E o profesie unde ești liber să te afli în ce țară dorești, să lucrezi din birou sau la distanță. Să-ți creeezi o afacere internațională chiar din apartamentul părinților, cu niște costuri minime.
A fi programator e un trend acum. Nu vă lăsați amăgiți de trend daca descrierea mea nu corespunde ideilor voastre.
Proaspeților absolvenți le recomand această profesie doar dacă doresc să învețe în fiecare zi, până la sfârșitul vieții.
Nu regret nici o clipă cele 37960 mii de ore petrecute în acest domeniu.
Vezi mai multe pe site-ul ATIC.
iaka m-ai bagat si pe mine in amintiri… apropo, primele fonturi jindoznie cu diacritice romanesti eu le-am facut. 🙂
3.1 pe atunci, cu FontMonger… ultimu an de colegiu eram…
nush, vitalie, eu unu acuma ma simt de parca imi traiesc ultimile zile. am numai regrete peste regrete.
ca sa intelegeti corect… nu regret binele facut, regret in general profesia. am periodic senzatia ca am ales-o gresit. vorba ceea, numai prostu poate fi absolut sigur…
vara asta tare tare stabil ma tot bat ganduri de schimbat profesia. daca s-o luam pe bune, evisoft, oare ce profesie ai recomanda la un fost programator?
da, in general, vietile vesnice de programator au cam obicei sa se termine odata cu grosimea okelarilor la un centimetru.
si, inca si mai general, horoscopu recomanda taurilor dupa 40 in mod foarte urgent sa inceapa a asculta de scorpioni.
😉
eu din partea mea ti-as zice sa-ti faci lasik cat mai grabnic, ca este o limita de virsta la lasik.
eu am alta boala profesionala: tensiune intracraniana, care tot face gliukuri la vedere, si iata ca urmez tratament.